O plimbare prin orasul meu de suflet

Desi m-am nascut la malul marii, orasul meu de suflet a fost si va ramane Brasovul. N-as putea spune ce ma atrage aici: poate apropierea de munte, poate casele sasesti si aerul inconfundabil de Kronstadt, poate faptul ca toate vacantele pe care le-am facut aici au fost grozave ... cert este ca de fiecare data ma intorc cu placere si plec plina de regrete. A fost o vreme cand chiar ne gandeam sa ne mutam in Brasov, sa lasam praful Bucurestiului in urma, dar din pacate lucrurile nu s-au legat asa cum am sperat.
Anul acesta, vacanta de vara a picat in septembrie, si n-am avut nici timpul, nici cheful necesar sa fac planuri pentru o calatorie mai indelungata. Plus ca nu vroiam sa plecam fara Taz si Minnie ... si-uite asa am ajuns in Brasov, punctul de plecare catre o alta destinatie de vis, Bisericile Fortificate Sasesti din Transilvania (dar asta este o alta poveste).
Cum pana acum vizitele noastre erau direct legate de sezonul de ski, abia acum am reusit sa urcam pe Tampa si sa privim orasul dintr-o alta perspectiva.



Imediat recunosti reperele importante: Piata Sfatului, Biserica Neagra, Turnul Alb, Turnul Negru, Cetatuia, Biserica Sf. Nicolae:







Un localnic ne-a aratat si "casuta" domnului Aristotel Cancescu (profesor, doctor si altele), dar intrucat nu se remarca decat prin banalitate, nu e cazul sa ocup spatiul inutil. Cert este ca, desi am rau de inaltime, cu greu m-am putut desparti de asa priveliste.

La adapostul intunericului, Brasovul capata alt chip. Te-apropii treptat, venind dinspre Poiana, si licuricii din vale se transforma intai in Schei, si-apoi se aduna iar - la Biserica Neagra, si-napoi in Piata Sfatului, unde-a trecut de miezul noptii:





 









Comments